De-atâtea ori, în preumblările-mi sinistre
mi-am închis ochiul din frunte
pe alei veştede de toamnă sufletească!
Mi-am descleştat pumnii
Dar vântul mi s-a scurs printre degete... la fel ca tine...
Cenuşă şi apă, sânge şi lumină,
Lumină şi sânge!
Cu şoaptele lunii te-am descântat
şi nu ai ştiut să mă îmbrăţişezi, vântule!
Într-o zi voi calca în gol... pentru ultima dată...
Nici atunci nu mă vei prinde...
Nu m-a născut eternitatea prizonier al fericirii.
Fericirea e lumină şi sânge
Când uiţi în cuvintele liniştii tot!
De-aş fi lumină m-aş îneca în neant
Dar aş trăi în tine, suflete pereche.
Si de-aş fi sânge ţi-aş viola venele goale de amar...
Dar sunt sânge şi lumină,
Lumină şi sânge!
Eternitatea nu se scrie în cărţi, ci se trăieşte în mizerie!
Eternitatea este fericire...
doar când din roşu şi alb naşti suflet.
Eu nasc întuneric şi apă...
Eu mor.
Şi totuşi, eu sunt ceea ce nu pot să simt...
Fericire şi eternitate.
0 comments:
Post a Comment