Plecam... dar nu stiu unde. Ma urcasem in tren dar arata ca un autobuz cu scaune de metrou... Eram eu...
Apoi am sarit din tren pentru ca facuse pana.
"N-am timp de mizeriile astea!"
Si m-am intors acasa. Pe drum am inceput sa ma schimb si parca nu mai eram eu... frumoasa cum nu am fost de multi ani, fericita cum nu am fost de multi ani.
Doi copii am intalnit in drum, si m-au injurat, si m-am repezit sa-i trosnesc... i-am mangaiat pe cap. Unul era roscat si avea parul foarte fin. Celalalt era mic si brunet.
Copii...
Mi-am continuat drumul si erau strazile goale, si erau trotuarele goale, si parca ma vedeam pe mine din afara si dinauntru.
Apoi am ajuns la rascruce.
Acolo erau oameni, si-au inceput sa rada, si sa injure, si mi-am grabit pasul cand am vazut o pietricica zburandu-mi pe langa tampla. Si cu cat mi-am grabit pasul mai tare, cu atat mai mari erau pietrele. M-am intors sa ma uit si nu, nu cadeau din cer.
"De ce aruncati?" i-am intrebat si au ras.
Am luat-o la fuga si pietroaie mai mari decat pumnii mei la un loc cadeau secerate in urma mea.
Apoi m-am adapostit. Am ajuns acasa si mi-a aparut un om in cale.
Nu stiu de ce am intrebat de parca m-as fi asteptat sa stie...
"De ce arunca cu pietre dupa mine?"
"O mai stii pe fata cu mintea violata de cuvinte?" mi-a raspuns.
"Mda..."
"Crezi ca te-ai schimbat... dar tot tu esti!"
Ieri
Eram si erau. Erau multi in jurul meu dar nu stiu cine erau... si era o cladire mare.
"Doamne! Am mai visat visul asta o data cel putin!"
M-am uitat in jur. Se prelingeau pe peretii mintii mele ca umbrele, si pe cat erau de prezenti, pe atat erau de absenti.
"Vine!"
( nu stiu daca am zis eu sau altul/alta)
Cineva era cu mine dar nu stiu cine.
Si-am luat-o la fuga si , brusc, nu mai eram doi ci mai multi. Si alergam pe scari in jos, si alergam, si totul parea foarte prafuit, si totul era parasit, si parca puteam sa-l vad cum vine...
"Vine dupa mine!" i-am spus unuia dintre ceilalti alergatori dupa viata si adapost. "Nu intelegi? O sa ma eviscereze! Diavolul vine dupa mine!"
Si-apoi m-am trezit. Eu nu cred in diavol. Asta-i problema mea... am o criza de identitate dupa cate-mi dau seama... nu cred in mine iar celorlalti le este doar teama de mine si cred pentru ca se tem si se tem pentru ca sunt prosti...
Am avut visul asta de cateva ori... nu-mi amintesc cu exactitate dar, daca voi reusi vreodata sa imi public cartea, sa stiti ca de aici se trage "Vine dupa tine!", teama principala a lui Lucifer, care asteapta miliarde de miliarde de ani ca cineva sa vina dupa el, fie ca sa-l iubeasca, fie ca sa-l distruga.
0 comments:
Post a Comment