Unii oameni se nasc pentru a muri. Altii pentru a trai. Altii pentru a fi.
Calatorul prin univers ti-ar putea explica existenta intr-o mana de cuvinte, dar nu ar stii sa defineasca dragostea. Si dragostea nu ii ramane mister, pentru ca poate simti, si poate ghici, si poate privi la ceilalti, si poate, tocmai datorita acestor triste adevaruri, iti poate spune ca dragostea nu exista... Nu pe Pamant.
Este atat intuneric in cosmos, atata ceata si fum! Lumina este putina, rara, si totusi atat de deasa si feerica. Dumnezeu umbla cu pasi repezi si cu pensula in mana. Dar ce stiti voi despre Dumnezeu?
Nimic.
E noapte eterna in univers, lumina, ceata si fum, iar praful danseaza pretutindeni.
Unii se nasc doar pentru a muri. Ei nu au liniste. Nu au viata. Ei au doar ... Universul. Dar nu il au. Doar il cuprind cu sufletul.
Iar pe Pamant ... pentru ce sa renunti la noaptea eterna? Stiti voi ce fluturi danseaza in palma Creatorului la timp de zi cosmica? Voi credeti ca acum ne jucam cu cuvinte cand, de fapt, ridicam usor perdeaua asezata peste ochii pamanteni.
Mi-as desclesta pseudopodele sufletului si as lasa universul sa se prelinga usor din stransoarea lor in fragmentul de suflet, sa il inunde si sa il inece. Si daca nu-l voi mai simti apoi?
Calatorul prin univers este aici de ceva vreme, pentru ceva vreme. De milioane de ani improscati panza celesta cu stropi infecti de mizerie morala. Va curge sange. Mult.
0 comments:
Post a Comment